Generalul armatei moarte - Ismail Kadare

           Cel mai cunoscut roman al lui Ismail Kadare, Generalul armatei moarte, a fost tradus in peste 40 de tari, a fost ecranizat in regia lui Luciano Tovoli, avandu-i in distributie pe Marcello Matroianni, Michael Piccoli si Anouk Aimee. 

           Protagonistul acestui roman este un general italian trimis de guvernul sau sa recupereze trupurile celor cazuti cu douazeci de ani in urma in Albania in timpul celui de-al doilea razboi mondial si sa le repatrieze. In aceasta misiune importanta este insotit de un preot, colonel, un specialist si mai multi gropari. Vine cu liste, cu date despre fiecare soldat, inaltime, fisa dentara, locul unde s-ar putea afla. Inainte de plecare a fost vizitat de multi dintre cei care aveau pe cineva cazut la datorie in Albania. Se remarca mama si sotia colonelui Z, singurul cu acest grad. Tanar, proaspat casatorit, 1,82 m, nu s-a mai intors niciodata. 

           " - Dracu stie ce vor sa spuna popoarele astea in cantecele lor, zise generalul. Poti sa sapi si sa te strecori cu usurinta sub pamantul lor, dar in sufletul lor niciodata."

           Ajunsi in Albania, generalul si preotul incep o munca titanica, de rascolire a gropilor din nenumaratele cimitire militare. Mergand din loc in loc, generalul reuseste sa adune franturi din dramele razboiului, moartea unei prostituate in urma uner evenimente neclare din localitate, restituirea ramasitelor unui dezertor, de cel care i-a fost stapan.        

           " - Unii ar vrea sa justifice toate astea, spuse generalul, sa-i dezvinovateasca pe militarii nostrii, ramasi aici dupa capitulare. Vase de trasport nu erau, porturile erau blocate. Si atunci, ce sa faca amaratii de ei? La urma urmei trebuia sa traiasca si ei din ceva, nu? Traieste din ceva, de acord, dar nu-ti sterge picioarele pe drapelul tarii tale, urla de necaz generalul. Ofiterul unei armate glorioase, fie ea si invinsa, sa ajunga sa pazeazca gastele!"

          La aparitia romanului, Kadare a fost acuzat de conationalii sai ca a modificat istoria Albaniei astfel incat "sa-i iasa" romanul. In 1970, romanul a fost tradus in franceza, ceea ce i-a asigurat notorietatea lui Kadare, notorietate care l-a protejat in situatia incerta care domnea in Albania. Dupa 1990, Ismail Kadare a emigrat in Franta. Violenti, intunecati, cu un trecut plin de tragedii, Kadare aduce un tribut tarii sale, destul de putin cunoscuta printre straini. 

          " - Da, spuse preotul. Acesta nu e ceva de ieri, de azi. In decursul intregii lor istorii, albanezii au umblat cu arma in spate. Muntenii lor patriarhali, care au trait pana nu demult in plin ev mediu, au avut, in schimb, intotdeauna, cele mai moderne arme. Ganditi-va ce contradictie. V-am mai spus-o o data, fara arme si fara razboaie poporul acesta se va stinge, iar radacinile i se vor usca incetul cu incetul.

          - Asta inseamna ca armele si razboaiele il regenereaza?

          -Asa isi inchipuie ei, cand, de fapt, prin arme vor disparea si mai repede.

          - Dupa dumneavostra, razboiul ar fi pentru ei un fel de gimnastica de inviorare, care le dezmorteste madularele si le regleaza respiratia.

          - Temporar, accepta preotul.

          - Adica, cu arme sau fara, poporul acesta este condamnat sa dispara. 

          - Asa se pare, zise preotul. Stravechea pornire razboinica a acestui popor a fost ridicata in zilele noastre la rangul de politica de stat, iar faptul ca albanezii sunt numai cateva milioane este un noroc pentru vecinii lor (...)

          -In ele sunt elogiate distrugerile si moartea, urma preotul. Aceasta este o trasatura a artei lor, pe care o gasesti in muzica, in vesminte si in orice altceva. Lucru pe care-l intalnesti mai mult sau mai putin  la toate popoarele balcanice, dar care la albanezi e mai pregnant. Chiar si in drapelul lor national, rosu si negru, nu simbolizeaza nimic altceva decat sange si moarte (...)

          - Oscar Wilde afirma undeva ca oamenii de conditie modesta simt nevoia sa comita crime, pentru ca crima le ofera senzatiile puternice pe care noua, celorlalti, ni le ofera arta. Aceasta afirmatie a lui poti s-o parafrazezi foarte bine in ceea ce-i priveste pe albanezi, inlocuind cuvantul crima cu razboi sau vendeta. Deoarece, ca sa fim drepti, printre albanezi sunt putini criminali obisnuiti. Ei ucid conform unui ritual stravechi. Gjakmarrja lor este ca o piesa de treatru scrisa dupa toate regulile tragediei antice, cu prolog, cu un dramatism aflat intr-un crescendo permanent si cu un epilog care nu poate fi conceput fara moarte."


          In marea lor majoritate, personajele lui Kadare nu au nume. Mai mult generalul nu este numit nicaieri in carte italian. Dar asa il prezinta editurile.

          " Povestea despre generalul care vrea sa dezgroape o armata isi are originea intr-o noapte moscovita geroasa, cand in creierul meu, ca o contrareactie la optimismul literalurii sovietice de atunci, a culorilor vesele in care zugravea realitatea, incepand cu vremea de afara (ceea ce, in sinea mea, numeam meteoschematism), continuand cu morala, cu ideile si cu un soi de umanism dulceag si enervant, de bunatate tipica, ce nu era, in realitate, nimic altceva decat poleiala care acoperea uscaciunea si care sfarsea, intodeauna, intr-o concluzie extrasa din doctrica marxista... Deci pot spune ca la originea Generalului ... se afla povestea unei prostituate dintr-un bordel italian, care ne-a aprins tuturor fantezia, pe vremea copilariei mele. De fapt, ca sa fiu mai precis, nu prostituata sau povestea ei au reusit sa rascoleasca atunci orasul, ci osemintele fetei, zacand de douazeci de ani sub pamant, alaturi de osemintele sutelor de soldati, in vreme ce deasupra lor, la suprafata, se auzeau izbiturile de cazarma ale generalui sosit in Albania ca sa-si dezgroape armata. Iata, cam asa s-a intrupat embrionul acestui roman "

         Amintirea razboiului bantuie inca si printre locuitori. Abrutizat de misiunea sa, dorind sa petreaca, generalul italian participa la o nunta locala. Acolo, lucrurile iau o intorsatura periculoasa. Una dintre batranele satului recunoaste ca a ucis un ofiter superior italian si, in mijlocul nuntii, ii da generalului italian un sac in care se afla oasele celui ucis. Generalul "arunca sacul in spinare si iesi afara in ploaie, indoit de sale si impovarat, ca si cand ar fi dus in spate toate pacatele lumii acesteia."

         La plecare, generalul va realiza ca, in tot acest timp, nu a dezgropat doar oasele soldatilor si amintirile bataliilor, dar si-a scos la suprafata si proprii demoni. Caci intre generalul care a privit Albania in ochi prima oara cu aroganta cuceritorului si generalul armatei moarte si dezgropate, chinuit noapte de noapte de cosmaruri, nu mai exista nicio legatura.

         Generalul armatei moarte este un roman care frizeaza absurdyl, surprinde fiinta omeneasca la granita dintre viata si moarte, acolo unde domneste singuratatea. Generalul, ajunge treaptat un mort in in viata. Umezeala, apa, frigul, zapada fac parte dintr-un fundal apocaliptic si contribuie din plin la descompunerea sufleteasca a generalului. " - E frig, e tare frig ", exclama deseori generalul italian. Ca si la inceputul povestii, la finalul ei " Peste pamantul strain cadeau ploaie si zapada, amestecate." Gasiti cartea la libris.

         " - Nu e pentru prima oara cand fac treaba asta, urma specialistul. Mi s-a spus ca undeva, in sud au dezgropat din gresala doi balisti, iar in alta parte au scotocit printr-un cimitir vechi musulman. 

         - Si au luat osemintele?

         -Da.

         - De necrezut! exclama generalul. (...) 

         Poate ca au gresit in misiunea lor, spuse generalul, Poate ca n-au gasit nimic si acum incearca sa jefuiasca mormintele altora.

         - Chiar ei ne-au spus-o. Bajbaie in ceata. 

         - Problema e ca expediaza imediat osemintele deshumate, zise specialistul.

         - Asta e culmea! facu generalul. Adica. nu vom putea sa-i recuperam pe astia unsprezece?

         - Cred ca-i greu, daca au apucat sa expedieze osemintele.

         - Deci, osemintele soldatilor nostri vor fi repartizate familiilor dintr-o alta tara, in locul mortilor, striga generalul. Poti sa turbezi, nu alta!

         - Cum s-ar parea, au facut promisiuni, zise preotul, si daca ...

         - Si daca nu-i gasim pe ai nostri, hai sa furam de pe la altii, oameni buni, de unde s-o putea. Ah, ce murdarie!"

Comentarii

Postari asemanatoare

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare de pe acest blog

Biblioteca de la miezul noptii - Matt Haig

Arta manipularii - Kevin Dutton

Cateva motive sa iubesti viata - Matt Haig