Orasul de bronz - S.A. Chakraborty (Daevabad #1)

           Orasul de bronz este romanul de debut al lui S(hannon) A  Chakraborty si face parte dintr-o trilogie.
           Nahiri traieste in Cairo din pacalirea oamenilor. Le spune ca au diverse boala si ca ea ii poate vindeca. Asa ajunge la Baeema. In timpul unui ritual cu ea rosteste niste descantece prin care il "cheama" pe daeva Darayavahoush e-Afshin. Dara vorbeste limba ei din copilarie, divasti pe care nu o mai auzise la nimeni.


           Initial este suparat ca a fost chemat, dar isi da seama rapid ca Nahri se vinde repede cand sunt atacati. Realizeaza ca Nahri este un descendent al vindecatorilor Djiinn care disparusera si vrea s-o duca in Daevabad.
           Desi isi doreste tare mult sa afle ceva din trecutul ei nu vrea sa-si piarda libertatea. Descopera ca lui Dara ii este frica de apa asa ca ii da foc covorului pe care zburau si vrea sa se duca apa. Insa inelul cu smarald al lui Dara o tenteaza prea tare si se hotaraste sa il fure in somn. Imediat ce il atinge "primeste" din viziunile lui Dara.

           Dara are un trecut trist si gaseste in Nahiri un motiv sa traiasca. Pentru a o proteja are secrete care le  strica relatia de prietenie. Odinioara numit Flagelul din Qui-Zi, Dara un sclav cu puteri fenomenale care a fost "trezit" de diversi oameni pentru a le implini planurile diabolice. Dara este nemuritor daca nu este despartit de inelul sau magic.

           Povestea este spusa din 2 perspective: a lui Nahri si a printului Alizayd Qahtani, mezinul de doar optsprezece ani al regelui din Daevabad, Ghassan ibn Khader al Qahtani.  Ali este crescut pentru a deveni prim ministru (qaid) pentru fratele sau mai mare - Munradhir, dar momentan este ministru al apararii tatalui sau. Vrea sa indrepte finantarea shafitilor (rezultati din combinarea unui djin cu un om). Shafitii sunt considerati fara valoare si pot deveni sclavi pentru alti daeva sau mor de foame. Lui Ali nu i se pare drept ce se intampla.

           Initial m-am cam pierdut in atatea denumiri de "creaturi" (ifriti, nahizi, ghezir, djiin-i, shafit-i, daev-i, per-i, pasari rukh mari cat o camila), dar cartea este superba si te prinde de la primele pagini. Si am inteles de ce este declarata cea mai buna carte a anului 2017. Nominalizat la World Fantasy Award 2018, British Fantasy Award 2018, Locus First Novel Award 2018, William L. Crawford – IAFA Award 2018. O gasiti la corint.



           „ El chiar nu avea cum sa priceapa. Nu ii traise viata, acea alergatura permanenta dupa afacerile de care trebuia sa faca rost daca voia sa se mentina pe linia de plutire si sa-si plateasca bacsisurile. Nu avea timp de altceva. Tot ce conta erau monedele din mana ei - singura putere pe care o detinea.
           << Ca tot veni vorba...>> Nahri se uita de jur-imprejur:
           - Cosul pe care-l aveam... Unde e? Cand i-a vazut privirea lipsita de orice expresie, a fost cuprinsa de panica: Sa nu-mi spui ca l-ai lasat acolo!
           - Goneam doar sa ne salvam vietile, spuse el, sarcastic. Te asteptai sa irosesc vremea ca sa-ti trec pe-un raboj toate lucrurile?"

           „ - Am fost intotdeauna direc cu tine, seicul meu. Ti-am oferit bani pentru carti, mancare, medicamente si altele asemenea. Dar, daca oamenii tai ridica armele impotriva cetatennilor tatei, nu voi putea lua parte la asa ceva. Nu vreau.
           - Vreau sa vad cum ai cheltuit banii mei. De buna seama, ai tinut niste registre.
           - "Registre"? Seicul parea, pe de o parte, uluit, dar, pe de alta, ofensat: Oare cuvantul meu nu este de ajuns? Conduc o scoala, un orfelinat, un asezamant spitalicesc... Am vaduve de adapostit si elevi pe care sa-i invat carte... O mie de responsabilitati, iar acum vrei sa-mi irosesc timpul, si pentru ce, mai precis? Pentru a mi se face o examinare a cheluielilor primite de la donatorul meu adolescent, care secrede contabil?"

           „ - Fa ce vrei!
           << Asta si intentionez! >>"

           „ -In toate felurile, mormai el, facand sa apara o coloana mica de fum alb care incepu sa se ingroase. Rapeau tinerii insuratei, creau furtuni de nisip ca sa deruteze caravanele, incurajau... isi drese glasul. Stii tu... Venerarea.
           - Nu, nu pot spune ca stiu. Doar n-am ucis niciodata negustori doar pentru propria distractie!
           - De buna seama, de buna seama, hoata mica! Iarta-ma, rogu-te, c-am uitat ca tu esti o intruchipare a onestitatii si bunatati."

Comentarii

Postari asemanatoare

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare de pe acest blog

Splendida cetate a celor o mie de sori - Khaled Hosseini

Calugarul care si-a vandut Ferrari-ul - Robin S. Sharma

Colectionara de parfumuri interzise - Kathleen Tessaro