Pictorita din Shanghai - Jennifer Cody Epstein

              Romanul de debut pentru Jennifer Cody Epstein, Pictorita din Shanghai, a fost foarte apreciat de critici si public.


            Pictorita din Shanghai este un roman emotionant dupa un caz real. Prezinta viata pictoritei Pan Yuliang care reuseste sa-si implineasca destinul in ciuda piedicilor din cale. Nascuta sub numele
            Orfana de ambii parinti, Pan este vanduta la un bordel la varsta de paisprezece ani de un unchi dependent de opiu.
             Jinling este cea care o initiaza si devine si cea mai buna prietena a ei. Jinling ii cere sa plece impreuna si sa-si faca casa lor. Ren Kuanti promisese s-o sustina financiar. Are ea suficienti bani pt a plati datoria lor, dar nu se mai intoarce. Pana la urma este nevoita sa marturiseasca. Ren este gasit la o casa de opiu unde pariase bijuteriile lui Jinling toata saptamana. Doua zile mai tarziu o gasesc si pe Jinling, legata si cu gatul taiat. Dupa moartea prietenei ei ea devine prima fata in Salonul Eternei Splendori.
           Apoi il va cunoaste pe Pan Zanhua care se indragosteste de ea si o aduce in casa lui, desi este casatorit, dupa trei ani petrecuti in Salonul Eternei Splendori. Devine a doua sotie, ceeea ce inseamna mai exact concubina oficiala.
           Pan isi gaseste vocatia si se inscrie la Scoala de arte frumoase din Paris.

             Yuliang castiga o bursa la Paris, desi nudurile sale starnesc controverse. Pan Zanhua aproba plecarea ei in Franta si initial ii sprijina si financiar.

         O gasiti la libris.

         Am mai scris si despre o alta carte de Jennifer Cody Epstein  Zeii pedepselor ceresti.

           „Fanii romanului Memoriile unei gheise de Arthur Golden vor savura aceasta poveste extraordinara a unei femei sfasiate intre chemarea inimii si chemarea talentului" (Library Journal)


           „Adevarul este ca „acasa“ nu mai inseamna pentru ea atat de mult un anumit loc, cat o parte din fiinta sa, un organ macinat de cancerul dorului. Durerea se simte mai putin cand picteaza."


           „Nu simte pentru el aceasta depdendeta viscerala despre care vorbeste barbatul.(…) isi da totusi seama ca el are  dreptate – acest fel de iubire seamana putin cu nevoia de aer. Nu esti constient de asta decat atunci cand ramai  fara oxigen. Si, brusc, iti dai seama ca esti pe punctual de a te sufoca.”

           „Un gram de timp este un gram de aur."

           „M-am maritat cu un om de nimic. Cu un mancator de opiu, la fel ca unchiul tau. Nu vorbea si nici nu se imbraca asa pretentios. Dar oamenii astia sunt toti la fel. (...)
           - Cat despre mine, continua femeia, nu reuseam sa ma agat de nimic din casa. imi vindea vasele, ustensilele de cusut. Mi-a vandut si fiicele - pe toate, in afara de cea mai mica, era un bebelus. Apoi, cand banii s-au dus, m-a inchiriat batranului Cao. sase ani, ziua i-am curatat bucataria mizerabila, iar noaptea am dormit cu nemernicul ala batran. Sotul meu si-a petrecut trei ani din viata pe spate, intr-o lume mai buna."

           „ - Unora dintre barbati le plac incapatanatele, raspunde servitorul. Cum se spune, cu cat este mai grea batalia, cu atat este mai dulce victoria."

           „ indiferent cat de dor ne este de trecut, suntem inradacinaţi in prezent. isi coboara privirea. Oricat de urat ni s-ar parea acesta. "

           „Intotdeauna am crezut, spune el bland, ca, daca cerurile ne hotarasc soarta, atunci tot ele ne ofera si instrumentele cu care sa o modelam. "

           „ - O mie opt sute, latra ea. îmi este draga fata. Vreau sa fie fericita.
           - O mie cinci sute, spune mieros avocatul Wen.
           - Nu ai inima, se plange matroana. O sa sfarsesc in cimitirul saracilor. Fara a avea nici bani de cosciug. Se îndreapta greoi spre Yuliang. La fel ca prietena ta, draga mea. I-ai spus salvatorului tau aici de fata despre Jinling? Ce pacat ca nimeni nu a ajuns la timp! Sigur, daca ai fi spus adevarul de la inceput..."

           „ - Nu v-a trecut niciodata prin minte ca ranile pe care le avem ne imping spre actul creatiei? isi intoarce capul si priveste ganditor spre Saturnul lui Goya. Pana la urma, pierderile suferite se compenseaza cu altceva. Ganditi-va la simturi. La felul in care pierderea vazului duce la ascutirea mirosului, atingerii si auzului. Daca acest lucru se intampla si în procesul de creatie? Daca aceia care au pierdut ceva incearca sa se regaseasca in arta lor? In acest caz, vatamarea nu face decat sa-i ajute. Ea este aceea care ii conduce spre arta. Se intoarce din nou spre ea. Asa s-ar putea explica si faptul ca
cei mai buni artisti au fost intotdeauna si cei mai saraci."

Comentarii

Postari asemanatoare

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare de pe acest blog

Splendida cetate a celor o mie de sori - Khaled Hosseini

Trei metri deasupra cerului - Federico Moccia

Calugarul care si-a vandut Ferrari-ul - Robin S. Sharma