Orele indepartate - Kate Morton

          Cartile lui Kate Morton ma pun pe ganduri dupa ce le termin. Scriitura ei este foarte profunda. Autoarea creaza un mister si apoi il adanceste. Ca de obicei, actiunea se intampla pe mai multe planuri temporare, in acest caz, in Orele indepartate, in 1941 si 1992.


            In castelul Milderhurst isi duc viata surorile Blythe. Primele doua surori sunt gemenele Persephone si Seraphina, cu prima sotie Muriel si ultima este Juniper din cea de-a doua casnicie, cu  Odette Silverserman. Ambele sotii au murit la scurt timp dupa nasterea copiilor. Trei surori complet diferite, dar indisolubile prin legatura dintre ele si conditionate de testamentul tatalui lor. Percy este pragmatica, Saffy sensibila, iar Juniper rupta de realitate.
             Cartea incepe cu trecutul care se intoarce in momentul in care Meredith, mama lui Edie Burchill, primeste o scrisoare care fusese ratacita timp de cinzeci de ani. Scrisoarea era de la Juniper Blythe. Inainte de razboi Meredith fusese evacuata la castel si se imprieteneste cu Juniper. Dupa ce Meredith se intoarce la familia ei, cele doua se vor mai intalni pentru putin timp la Londra, dar sunt despartite de un secret teribil.
               Pe langa cele trei surori la castel mai traia si tatal fetelor, scriitorul Raymond Blythe. Aici incepe povestea in rama, pentru ca Raymond este autorul romanului "Adevarata poveste a omului noroaielor", carte pe care o citeste si Edie si tatal acesteia. Ultimul considera ca povestea este reala si pornesc in descifrarea misterului, atrasi amandoi de castel si de secretele din spatele zidurilor. Destinul aproape tragic al surorilor este creionat de romanul tatalui lor.

           Faptul ca actiunea porneste de la o carte mi-a amintit de Cimitirul Cartilor Uitate.
           Romanul este construit pe notiunea de familie si datorie. Il recomand cu caldura. Ascunde secrete de familie, crime, manipulari, suspans, povesti de dragoste neimplinite, totul sub forma unui puzzle ce astepata sa fie descoperit. O gasiti la libmag.
            Am mai citit de Kate Morton Gradina uitataCasa de langa lac, Casa de la Riverton.


           „Toti suntem mai destepti cu mintea de pe urma si e usor sa ma intreb de ce nu m-am dus sa caut, mai ales ca acum stiu ce puteam gasi."

           „Ce ti-e si cu caracterul asta, care venind dinautru, isi incrusteaza insemnele pe cgipurile oamenilor pe masura ce imbatranesc."

           „Trecerea anilor lasa intotdeauna urme: sentimentul de fericire pe care i-l da tineretea, se cojeste in timp si sfarsesti prin a simi apasarea responsabilitatilor."

           „dar Saffy stia ea ce stia: prietenii trebuiau pretuiti atunci cand ii gaseai."

           „Nu-si putea inchipui de ce ai dori sa retraiesti trecutul când aveai in fata viitorul cu tot misterul sau."

           „- S-a dus deja sus? a intrebat Saffy coborandu-si vocea. Sau era el? Cum arata? Unde este? (...)
           - N-au venit inca, a raspuns ea, intorcandu-se spre sora ei geamana si zambindu-i fara vreo urma de vinovatie.
           - Intarzie.
           - Nu prea mult. (...)
           - Esti sigura? As fi jurat ca am auzit usa...
           - N-ai decat sa te uiti pe sub scaune, a raspuns Percy in gluma. Nu e nimeni aici."

           „Pe bunica am adorat-o cu o intensitate care intrecea orice banuiala as fi avut ca eram copil infiat. De cand o stiam eu, traia singura, desi, dupa cum se grabea mereu sa specifice, avusese parte de destule propuneri, dar refuzase sa se recasatoreasca si sa fie sluga vreunui batran, cand ea stia cum era sa fie lumina ochilor unui barbat tanar. Fiecare oala avea capacul potrivit, imi spunea ea adesea, linistita, multumindu-i lui Dumnezeu ca isi gasise capacul în bunicul."

           „- De cati ani sunteti impreuna? Tu si cu tipul ala al tau? Sase, nu-i asa?
           - Sapte!
           - Sapte ani! Pai cred ca e cazul sa-ti puna pirostriile mai iute, ca altfel ti se face sa pornesti mai departe. Nu-si da seama pe ce a pus mana? Vrei sa stau eu de vorba cu el?       
           Ce gand inspaimantator, chiar si daca n-as fi încercat sa ascund despartirea.
           - De fapt, matusa Rita, am baiguit eu, incercand sa o dezamorsez, fara sa dau prea mult in vileag, cred ca nici unul din noi nu e prea casnic.
           Ea a tras adanc din tigara, inchizand un ochi si studiindu-ma indeaproape.
           - Crezi tu?
           - Mi-e teama ca da.
           Asta era o minciuna. Pe jumatate. Eu am fost si raman in favoarea casatoriei. Faptul ca am acceptat, de-a lungul relatiei noastre, scepticismul lui Jamie fata de fericirea domestica contravenea drastic firestilor mele sensibilitati romantioase. Si nu ma apar in nici un fel decat recunoscand ca, atunci cand iubesti pe cineva, ai face orice sa-l tii langa tine."

           „O casa nu este doar o suma de parti componente, este un lacas al amintirilor, aici sunt gravate si retinute toate intamplarile petrecute intre zidurile sale. "

Comentarii

Postari asemanatoare

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare de pe acest blog

HYDRA VÉGÉTAL

Eu si totusi alta - Jojo Moyes (Inainte sa te cunosc #3)

Sotia tacuta - A.S.A Harrison