Printesa statornica - Philippa Gregory

          Printesa statornica este reprezentata de Infanta Spaniei, Catalina, fiica Isabellei si a regelui spaniol Ferdinand. Inca de mica, Infanta Spaniei a fost promisa printului de Wales, Arthur, pentru o alianta impotriva Frantei.


            La varsta de 15 ani s-a casatorit cu Arthur, care era mai mic cu doar cateva luni. Casnicia lor a durat doar sase luni, pentru ca brusc Arhur a murit. Fictiune este ca intre ei ar fi fost o mare iubire, sau cel putin nu exista nici o dovada care sa ateste acest lucru. Impartasesc si opinia autoarei ca nunta s-ar fi consumat si Catalina a mintit cand a spus ca primul ei sot a fost impotent.
            Cartea mentioneaza ca Arthur pe patul de moarte ar fi rugat-o pe Catalina sa nege ca s-ar fi consumat casatoria lor si ar fi ales si doua nume pentru copii ei cu Henric. Nu cred ca un baiat la o astfel de varsta s-ar mai fi gandit la ce s-ar fi intamplat mai departe cu sotia lui, dar aceasta este viziunea pe care se merge.

            Ramasesem cu impresia ca in istorie s-a consemnat ca Henric al VII-lea, tatal lui Arthur si Henric, si-ar fi iubit foarte mult sotia, pe Elizabeth, fiica Elizabethei Woodville, dar cartea mentioneaza ca el ar fi dorit sa se casatoreasca cu Catalina, in loc sa i-o dea celui de-al doilea fiu al lui. De ce nunta nu a mai avut loc si ea s-a casatorit cu fratele primului sot va las pe voi sa descoperiti.

             Cartea mi-a placut, este una dintre cele mai bune ale autoarei si primul volum din Seria Tudorilor.  Se numeste printesa statornica, pentru ca dupa moartea lui Arhur a trebuit sa se descurce singura si sa-si planuiasca viitorul. A ramas pe pozitii, statornica, chiar si atunci cand lucrurile nu pareau deloc sa mai mearga in directia pe care ea si-o dorea. Sunt sapte ani in care ea a trait in saracie, asteptand sa devina din nou printesa de Wales.

            Philippa Gregory este una din scriitoarele mele favorite, desi v-am mai spus de cateva ori ca istoria nu ma fascineaza. Dar modul in care este scrisa povestea  si cum incearca sa ofere o explicatie pentru ce s-a intamplat in istorie este pur si simplu genial. Ea recunoaste ca pleaca de la intamplari adevarate, iar unele sunt pura fictiune.

           O gasiti la Targul Cartii si momentan este si la reducere!


            „Marele atu al acestui roman este perspectiva impresionanta asupra transformarii lui Henric al VIII-lea dintr-un tanar fascinant intr-un tiran inspaimantator. Philippa Gregory depaseste capcanele frumusetii din detaliul istoric si te face sa simti teroarea vietii din acea perioada.” (Miami Herald)

           „Daca asta face, stiu ce am de facut. Am vazut-o pe mama chinuita de frumusetile carora tata, Dumnezeu sa-l apere, nu le poate rezista.  Iar si iar l-am vazut cum ii da atentie cate unui chip nou de la curte. De fiecare data, mama se purta ca si cum nu observa nimic, o inzestra generos pe fata si o marita cu vreun curtean liber, dupa care il incuraja s-o duca departe. Se intampla atat de des, dupa care il incuraja s-o duca departe. Se intampla atat de des, ca devenise o gluma: daca o fata voia sa se marite bine, avand binecuvantarea reginei si dorea sa plece in vreo provincie indepartata, tot ce avea de facut era sa-i atraga atentia regelui si cat ai zice peste se trezea calare, indepartandu-se de Alhambra pe un minunat cal nou si cu un rand de haine noi."

            „-Printesa, aveti pozitia pe care o are sotul vostru. Intotdeauna e asa pentru noi, femeile. Daca nu aveti un sot sau un fiu atunci nu aveti nici o pozitie. Aveti doar ce ati mostenit.
            -Daca ma intorc acasa, in Spania, vaduva, iar ei ma dau de sotie unui arhiduce, voi fi Arhiducesa Catalina si nu voi mai fi deloc printesa. Nici Printesa de Wales, nici regina Angliei...
            -Cum as fi putut refuza? intreba ea simplu. Fratele meu era inchis in Turnul Londrei, pentru simplul motiv ca s-a nascut print. Daca as fi refuzat sa ma casatoresc cu Sir Richard, m-ar fi aruncat langa el. Capul dragului meu frate a cazut doar fiindca purta numele pe care-l purta. Cand eram fata, am vrut sa-mi schimb numele. Asa ca am facut-o.
           -Ai avut ocazia sa devii regina Angliei! protesta Catalina.
           -E asa cum vrea Dumnezeu, spuse ea cu simplitate. Sansa mea, atat cat a fost, s-a dus. S-a dus si a voastra. Va trebui sa gasiti o cale de-a va duce viata in continuare fara regrete, Infanta.
           -Voi gasi o cale de a-mi implini soarta, spuse ea. Ar... Am vorbit odata ce inseamna sa pretinzi ce-ti apartine, spuse. Acum inteleg. Va trebui sa pretind ceva in numele meu. Voi starui sa obtin ce e al meu. Stiu care mi-e datoria si stiu ce am de facut. Voi face cum vrea Dumnezeu, oricat mi-ar fi de greu.
            -Poate ca Dumnezeu vrea sa va acceptati soarta. Poate ca e voia lui Dumnezeu sa va resemnati, ii propuse ea."

            „-Cati bani trebuie sa-mi dea regele, ca vaduva a fiului sau?
             -Trebuie sa va plateasca o treime din veniturile pe care le aduc Tara Galilor, Cornwall si Chester, spuse el. Si acum parintii vostrii ii cer regelui Henric sa va inapoieze dota in intregime.
            -Nu se va invoi, spuse ea categoric. Nici un emisar nu-l va putea convinge s-o faca. Regele Henric nu-mi va platit niciodata atatia bani. Nu mi-a dat nici macar o alocatie cat a trait fiul sau. De ce ar inapoia dota si mi-ar plati mostenirea, cand nu are nimic de castigat din asta?
           Ambasadorul ridica din umeri.
          -Asa scrie in contract.
          -Si alocatia mea era trecuta in contract, dar n-ai fost in stare sa-l convingi sa mi-o plateasca, spuse ea pe un ton dur."

           „Ma vor marita cu cine stie ce nobil. Probabil vreun arhiduce, spuse Catalina. Nu vreau sa ma trimita iar departe. Vrei cumva sa te ocupi de treburile vreunui castel mititel din Spania sau Austria? Sau chiar mai rau? Va trebui sa vii cu mine, aminteste-ti. Vrei sa sfarsesti in Tarile de Jos sau in Germania?
          -Nu ne-ar crede nimeni, daca am sustine ca esti fecioara.
          -Ba da. Trebuie sa le spui tu. Nimeni n-ar indrazni sa ma intrebe pe mine. Le poti spune tu. Trebuie sa-i instiintezi tu. Pe tine te vor crede, fiindca imi  esti apropiata, la fel de apropiata ca o mama.
          -Toata lumea a vazut a va iubea.
          -Nu, n-au vazut. Au vazut doar ca eram impreuna, printul si printesa. Toata lumea a vazut ca venea in dormitorul meu, asa cum i se ordonase sa faca. Nimic mai mult. Nimeni nu poate spune ce se intampla in dormitor, dupa ce se inchide usa. Nimeni, in afara de mine. Si eu spun ca era neputincios. Cine esti tu sa ma contrazici? Indraznesti sa spui ca sunt mincinoasa?"

        Ati citit-o? Am mai scris despre dinastia Tudorilor: Imblanzirea reginei, Blestemul regelui,
Mostenirea BoleynSurorile Boleyn, razboiul Rozelor: Doamna apelor, Regina Alba, Regina Rosie si o carte romantica: Copilul zanelor

Comentarii

  1. Am comandat si eu o carte, nu de aici, dar inca nu mi-a ajuns. Pare destul de frumoasa dar pe mine nu ma incanta cartile de genu.

    RăspundețiȘtergere
  2. In liceu am fost pasionata de istorie si imi placea mult sa citesc sau sa urmresc documentare cu diverse intamplari ce au marcat istoria omenirii. Acum ma regasesc mai putin in aceste subiecte, nu stiu daca as mai avea rabdarea sa citesc o carte de genul.

    RăspundețiȘtergere
  3. E prima oară când aud de Philippa Gregory și pare foarte interesantă cartea această. Mesajul și puterea de a rămâne pe poziții de la o vârstă fragedă mă atrage foarte mult.

    RăspundețiȘtergere
  4. Am adaugat-o pe lista.
    Imi place mult subiectul asa ca, trebuie sa o citesc si eu. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Va invidiez pe cele care cititi atat de multe carti, nu stiu cum impartiti timpul. Eu, desi nu am responsabilitati acasa si imi fac programul dupa cum am chef, nu reusesc sa citesc atat. Nu pot sa spun ca ma dau in vant dupa cartile istorice, dar cand ne sunt prezentate si aspecte din viata personala a personajelor, ma atrag.

    RăspundețiȘtergere
  6. Imi place isoria, dar nu as citi o carte de genul.pur si sjmplu nu e pe gustul meu

    RăspundețiȘtergere
  7. Mă bucur că ai inserat și acel fragment, trebuie să recunosc că nu mă pasionează cărțile istorice dar aceasta pare interesanta.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu imi plac astfel de carti, insa daca ar fi sa citesc carti de istorie, le-as citi pe cele generale: Istoria Lumii, Istoria Religiilor...

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu am citit-o, însă chiar îmi pare interesanta deși nu citesc eu cărți istorice. Te pup.

    RăspundețiȘtergere
  10. Am mai citit la tine recenzii si la alte carti scrise de aceasta autoare. Par foarte interesante.

    RăspundețiȘtergere
  11. Istoria atrecut foarte repede peste calitatile Catherinei de Aragon si a uitat sa mentioneze cat de mult ii datoreaza Henric al VIII-lea ei, cea care a dovedit un caracter puternic imbinat cu un simt practic si diplomatie, invatate in mare de la mama sa.

    RăspundețiȘtergere
  12. imi plac foarte mult cartile istorice, in special cele despre monarhii, chiar m-ai facut curioasa!

    RăspundețiȘtergere
  13. Pare o carte interesanta, imi plac cartile cu un sambure de adevar. :)

    RăspundețiȘtergere
  14. N-am auzit de ea, nu prea sunt fana carti istorice!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postari asemanatoare

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare de pe acest blog

Maine - Guillaume Musso

Iubirile croitoresei - María Dueñas

Parasoftin - Sosete exfoliante