Fata din tren - Paula Hawkins

              Tu nu o cunosti, dar ea te cunoaste", aceasta este fraza care descrie cel mai bine ce-a de-a cincea carte a Paulei Hawkins, Fata din tren, care  este de fapt prima pe care o semnează cu numele ei real. De ce? Autoarea explica ca „este o ultima rostogolire a zarurilor”. 


            Peste 1,8 milioane de exemplare vandute in doar patru luni, in Statele Unite a propulsat-o pe scriitoare pe harta literaturii contemporane.

           Asocierea cu romanul lui Gillian Flynn, „Fata disparuta” este datorita artificiului de povestire din mai multe perspective: Rachel, Megan si Anna, care sunt legate mai mult decat pare la prima vedere. 
        Cartea incepe cu Rachel, o femeie divortata, fara serviciu, care merge in fiecare zi cu trenul si urmareste ritualul de dimineata al unui cuplu pe care il va boteza 
„Jess si Jason“, pana cand intr-o zi o vede cu un alt barbat. Acest factor va declansa actiunea cartii si va duce cititorul pe carari nebanuite. Un triller psihologic despre iubire, tradare si intrigi de culise.

          Patima lui Rachel pentru alcool porneste de la o drama din viata personala: nu a putut avea un copil cu Tom.

         Fata din tren reprezinta expresia nesigurantei si a singuratatii si cititorul rezoneaza imediat cu personajul. Totul insa se schimba in momentul in care unul dintre personaje dispare. Din momentul acela imaginatia cititorului ii va juca feste si aproape toti par vinovati.

         Daca va tenteaza o gasiti aici.

           „Ma urmează, iar eu imi scot hainele de pe mine in timp ce urc scarile si cand ajungem in dormitor, cand ma impinge pe pat, nici macar nu ma gandesc la el, dar nu conteaza pentru ca el nu stie asta. Sunt suficient de buna incat sa-l fac sa creada ca numai pe el il am in minte.”

        „Trebuie sa gasesc o modalitate prin care sa ma fac eu pe mine fericita, sa incetez sa mai caut fericirea in alta parte."

           „Nu pot sa dau vina pe bautura pentru toate cate mi s-au intamplat - nu pot sa dau vina pe parinti sau pe copilaria mea, pe vreun unchi abuziv sau pe vreo intamplare tragica.  E vina mea. Eram oricum atrasa de un pahar de bautura - intotdeauna mi-a placut sa beau. Dar am devenit mai trista, iar tristetea devine plictisitoare dupa o vreme, atat pentru persoana care resimte tristetea, cat si pentru toti cei din jurul ei, Si apoi am trecut de la un pahar la nenumarate si nimic nu e mai plictisitor de-atat."

           „Nu sunt o sotie model. Nu pot sa fiu. Indifirent cat de mult il iubesc, nu va fi niciodata destul."

          „Nu voi fi niciodata invidioasa pe fericirea lui, doar ca mi-am dorit sa fi fost fericit cu mine."

          „Inca nu pot sa ma dezvalui intru totul, pentru ca, evident, nu pot spune tot ce simt. Stiu ca aste e ideea cand te duci la terapie, dar eu, pur si simplu, nu pot. Trebuie sa fac in asa fel incat totul sa ramana vag, sa pun la un loc, in aceeasi oala, toti barbatii, toti amantii si toti fostii, insa imi spun ca nu e grav, pentru ca nu conteaza cine sunt ei. Conteaza doar cum ma fac ei sa ma simt. Sufocata, nelinistita, cautand mereu ceva. De ce nu pot sa gasesc ce vreau? De ce nu pot barbatii sa-mi ofere ce caut?
          Bine, cateodata imi ofera. Cateodata, nu am nevoie decat de Scott. Daca as invata cum sa mentin acest sentiment, acesta pe care il traiesc acum... daca as afla cum sa ma concentrez la aceasta fericire, sa ma bucur de moment, nu sa ma tot intreb de unde va veni urmatorul val de placere... atunci totul ar fi bine."

            „-Irezistibil, imi sopteste. Tu esti irezistibila.
           Vreau sa rad, vreau sa spun in gura mare: Vezi? Am castigat! Ti-am spus ca nu va fi ultima data, ca niciodata nu va fi ultima data. Imi musc buzele si inchid ochii. Am avut dreptate, stiam ca am avut dreptate, dar nu-mi va folosi la nimic s-o spun cu voce tare. Imi savurez victoria in liniste; imi face la fel de multa placere ca si atingerile lui."

           „Ma simteam singura in suferinta mea. Devenisem insingurata, asa ca am inceput sa beau cate putin, apoi putin mai mult, apoi eram si mai singura, pentru ca nimeni nu suporta sa stea in preajma unui betiv. Am pierdut si am baut si am baut si am pierdut."



           „- Rachel, sunt Anna. Trebuie sa vorbesc cu tine despre telefoanele tale. Inca o pauza lunga - vorbeste cu mine si face altceva in acelasi timp, face mai multe lucruri in acelasi timp, asa cum fac nevestele si mamele ocupate cu copiii, cu dereticatul, cu incarcatul masinii de spalat. Uite cum sta treaba: stiu ca treci printr-o perioada grea, spuse ea, ca si cum n-avea nimic de-a face cu suferinta mea, dar nu mai poti continua sa ne suni noaptea. E si asa destul ca ne trezesti pe noi din somn cand suni, dar o trezesti si pe Evie si asta e, pur si simplu, inacceptabil. Momentan ne chinuim teribil s-o facem sa doarma noaptea.
         ‹‹Momentan ne chinuim teribil s-o facem sa doarma noaptea.›› Noi. Pe noi. Mica noastra familiie. Cu problemele si obiceiurile noastre. Curva dracului! E ca un cuc care si-a pus ouale in cuibul meu. Mi-a luat totul. Mi-a luat absolut totul si acum ma suna sa-mi spuna ca suferinta mea o deranjeaza?”
           „<<Nu-ti faci griji ca o sa te verifice?>> il intrebam atunci si el scutura din cap, alungand ideea. "Ma pricep sa mint", mi-a zis odata, ranjind. Alta data, mi-a zis: "Chiar daca ar verifica sa vada unde sunt, ideea cu Rachel e ca ea oricum n-o sa-si aminteasca nimic a doua zi". Abia atunci am inceput sa inteleg cam cat de rea era situatia pentru el.
          Totusi, gandindu-ma la acele conversatii, zambetul imi piere de pe buza. Gandindu-ma cum Tom imi zambea complice, in timp ce degetele lui imi urmareau conturul abdomenului, coborand tot mai mult, zambindu-mi, spunandu-mi: <<Ma pricep sa mint>>. Da, se pricepe sa minta, are vocatie. L-am vazut in astfel de ipostaze: de exemplu, convingand personalul de la receptia vreunui hotel ca suntem in luna de miere sau scapand de orele suplimentare de la birou prin invocarea vreunei urgente in familie. Toata lumea face chestia asta, evident, numai ca atunci cand o face Tom, chiar il crezi pe cuvant."
          Romanul „Fata din tren” este ecranizat de DreamWorks si urmeaza sa apara pe marile ecrane în 2016 avandu-i in distributie pe Emily Blunt (Rachel), Halley Bennett (Megan) si Rebecca Ferguson (Anna).
         Conform exegetilor, People afirma ca „acest thriller psihologic iti va schimba pentru totdeauna felul in care privesti vietile celorlalti”, The New York Times ii prevad romanului „nenumarati fani inraiti”.                 
      Stephen King spune ca  romanul „l-a tinut treaz o noapte intreaga”. 

        Ati citit cartea?

Comentarii

  1. Am început-o de curând. Dacă stau să mă gândesc, e ciudat că nu "m-am pus" pe ea, având în vedere că am vrut s-o citesc de când am auzit prima oară de ea si am luat-o după nu stiu câte luni.
    Sper sa-mi placă.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu am citit-o anul trecut. Cel mai mult mi-a plăcut, desigur, finalul. Am vazut pe IMDB distributia filmului si abia astept să apara.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postari asemanatoare

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare de pe acest blog

Maine - Guillaume Musso

Iubirile croitoresei - María Dueñas

Cele cinci limbaje ale iubirii - Gary Chapman